Dan Podaru

stare idee creatie comunicare arta moda fotografie poezie advertising cultura

Astazi mi-am rezervat 10 minute pentru a va povesti marea suferinta pe care o am. Este o suferinta recenta pentru ca revine ciclic, insa nu e noua…Aceasta suferinta are si un nume: U CRAIOVA. Cand pe la 3 ani am inteles ca exista si un sport pe care il practica baietii (acum am exprimat, cred, un stereotip de gen :)) si care se cheama fotbal, am inceput sa tin cu o echipa imbracata in alb – albastru si care nu era din orasul in care ma nascusem (Bucuresti).

Acum, la 37 de ani, realizez ca una dintre constantele vietii mele

de pana acum este Universitatea Craiova, echipa ce ma bantuie de 34 de ani. Au fost alaturi de mine si mi-au oferit momente de magie, dar si de mare tristete, insa in ultimii ani, in timpul mandatelor lui Netoiu si Dinel, echipa asta a inceput sa ma chinuie. Acum, dupa preluarea echipei de catre Mititelu, am crezut ca drama pe care o traieste aceasta echipa (si implicit noi cei care tinem cu ea), se va  preschimba intr-o aura magica…in cea de campioni.

Se pare ca m-am inselat. Echipa trage mai mult catre retrogradare, decat catre campionat si ne ofera momente atat de tensionate, incat cu greu faci fata unui meci in fata televizorului fara sa ai dureri de inima.

Am o singura rugaminte, baieti. Fiti voi! Jucati cu inima si demonstrati ca se poate!

Hai Craiova!