Dan Podaru

stare idee creatie comunicare arta moda fotografie poezie advertising cultura

Alco, pentru prieteni Alcool, intr-o fotografie recenta, de anul acesta, Made in Italy.

I-am promis prin telefon, “micutului” dog argentinian, ca in acest an il voi vizita 🙂 🙂 L-am si felicitat, tot prin telefon :), pentru ca a devenit si Campion Italia 🙂 🙂

Alco, baiatul meu, in vacanta in Italia 🙂

Aseara am fost invitat, alaturi de colegul meu Ovidiu Bufnila, sa particip la party-ul de final de sesiune si de despartire a grupelor (in functie de specializari), party organizat de prietenele si prietenii din grupele 9 si 10.

Show total, nota finala 10, lumea in delir (chiar daca au lipsit nemotivat cativa colegi… :)), distractie, voie buna, tinerete si mult dans!

Pentru a demonstra cele afirmate mai sus, va pun la dispozitie si probe foto :). Cititi cu atentie comentariile din subsol 🙂

Mana cu sticla de bere :), Vlad Ispas (grupa 10), eu si caciula lui Vlad, si in fundal Aura (grupa 9)

Ruxi (sufletul petrecerii - grupa 9), eu fara caciula lui Vlad, Anca (+ sarafan cu sau fara bretele - grupa 10) si Irina (grupa 10)

Lavinia (grupa 9 MVP-ul petrecerii), normal eu! 🙂 si Irina (grupa 10)

http://www.a1.ro/timp-liber/evenimente/aproape-dragoste-un-volum-de-poezii-despre-realitatea-iubirii-141782.html

SI EU

Ieri m-a privit in ochi o zana…

Si a starnit in mine o furtuna.

Si eu o priveam indecent…

Si ea ma privea insistent.

Si noi ne plimbam printre nori…

Si timpul curgea interior.

SI EU foto GABI BOHOLT

SENS

Tantarii m-au mancat azi-noapte

Si ochii iar s-au rasculat.

Priveau spre mine inauntru

Priveau spre mine si-n afara.

Simteam cum corpul creste in mine

Si totusi cum ramane mic…

Am fost la doctori

“Clar nu-i boala!

” mi-au zis

“Nu ai nimic!“

Si atunci incet ma-ntreb…in treacat :

“De ce mi-e ochiul clar mereu?

Sau poate nu-mi ajunge somnul

Ce mi l-a dat chiar Dumnezeu?“

Atat am zis si am plecat

Stiind ca totusi nu voi pierde

Acel ceva neregulat

Ce-n dragoste si ura…

Nu se sterge.

SENS foto Gabi Boholt

DECIZIE

M-a lovit fatal

In nasterea sentimentului universal.

M-a lovit cumplit

Cu un zambet tacut si perfid.

M-a lovit etern

Prin stergerea amintirii trecutului…ieri.

M-a lovit imaterial

Prin trecerea rolului intr-un alt plan…

Secundar.

Viata ca o mare... - foto Gabi Boholt

Astazi ma joc…si va dezvalui in premiera… coperta viitorului meu volum de poezii intitulat “Aproape Dragoste”. Este doar coperta 1 :), in interior veti descoperi si alte fotografii interesante :). O carte are si copertile 2, 3 si 4 :), pe care sper sa le descoperiti singuri dupa lansare.

Pe aceasta cale, vreau sa ii multumesc inca o data lui Gabi Boholt, cel care a realizat fotografia pentru coperta, si lui Vasile Ardeleanu, designerul acestei carti (care fie vorba intre noi, a avut foarte multa rabdare cu mine :)).

Coperta volumului de poezii "Aproape Dragoste" - foto Gabi Boholt

Stau si ma intreb cum a fost anul 2010…hmmm, greu de raspuns…

La inceputul lui 2010 aveam cel putin doua lucruri importante in plus, fata de inceputul lui 2011. O aveam pe Eva (cainele meu) si auzeam cu ambele urechi.

Astazi Eva nu mai este, iar urechea mea dreapta m-a parasit definitiv (doctorii au ajuns la concluzia ca mi-am pierdut brusc auzul in urma unui puseu de tensiune cauzat de stres). OK. Pana acum, prietenii imi spuneau ca sunt intr-o ureche…acum chiar sunt 🙂

2010 nu a fost un an oarecare, din punctul meu de vedere…am trait. Am plans, am ras, m-am bucurat, m-am intristat, am simtit…am scris. De altfel, la sfarsitul anului trecut, manuscrisul volumului meu de poezii a fost gata. Volumul se va intitula “Aproape dragoste” si va avea 2 parti. In prima  parte se regasesc 36 de poezii scrise in perioada 1986 – 2006, poezii ce pot fi citite si online pe www.danpodaru.ro. In cea de-a doua parte a volumului se regasesc 28 de poezii noi scrise anul trecut, grupate sub titlul “Tot aproape dragoste”. Volumul (de 96 de pagini) contine si fotografii realizate de prietenii mei, artistii Gabriel Boholt si Sergiu Mihaescu (carora le multumesc si pe aceasta cale, pentru sprijinul acordat).

Tot in 2010, am avut parte si de doua momente fericite, nasterea si botezul fiului prietenului meu Adrian Dumitru (caruia eu ii spun Adi Dezibel :)) – prietenii stiu de ce :), si nasterea “nepotului” meu, Gusetoiu Jr. (acum in varsta de 7 luni), alaturi de care am petrecut Anul Nou acum 3 zile.

In toamna lui 2010, m-am bucurat alaturi de studentii mei care au reusit (datorita rezultatelor pozitive) sa treaca de la taxa (plata studiilor) la buget (fara plata)…iar dupa ce m-am bucurat alaturi de ei, m-am intristat vazand ca, in momentul optarii pentru una din sectiile Jurnalism, Publicitate sau PR, unii dintre cei mai buni si pasionati de publicitate, au optat in mod subiectiv (treaba lor…) pentru PR sau Jurnalism.

Cu bune si cu rele viata merge inainte, si timpul…doar timpul…ne va demonstra daca 2010 a fost un an bun sau rau.

In final, pentru inceputul lui 2011, va dedic o melodie care pe mine ma defineste si va postez o imagine cu mine din momentul in care nu eram inca intr-o ureche :))

http://www.youtube.com/watch?v=T6ya7ZRlrEo

Dan & Friends - foto Gabi Boholt

Citez ceea ce spune Abbas, un pasionat de graffiti, care a facut urmatorul comentariu pe blogul: 

http://www.kaplang.com/blog/2009/08/27/10-examples-of-when-graffiti-becomes-art/

si care spune: “Graffiti este un instrument cu ajutorul caruia oamenii transforma ceva normal in ceva complet diferit, dar in acelasi timp special. Reprezinta si un mod in care oamenii isi exprima arta si stilul propriu.”

Ok! Sunt 100% de acord cu aceasta afirmatie si cred…ba nu… sunt chiar convins ca in cenusiul si ternul Bucuresti, oras plin inca de centrale termice comuniste dezafectate si de blocuri construite intr-o alta epoca, cu tencuielile lor prafuite, poate am avea nevoie si de cateva oaze de graffiti. In loc sa privesc capacele ruginite ale canalelor, poate ca as zambi la vederea unui graffiti de calitate creat pe acele capace.

De 20 de ani, politicienii  nu fac altceva decat sa ne dezamageasca constant.

In sectorul 3, primarul Liviu Negoita (alt politican care a cheltuit cu lejeritate banul public si caruia nu ii iau apararea in niciun fel) a reusit sa reamenajeze fostul parc IOR. S-au schimbat bancile, s-au pavat aleile, s-au amenajat intrarile in parc etc. Cand totul a fost gata (atentie! totul s-a facut din bani publici, adica ai nostri), au aparut si pseudo-elementele graffiti. Astazi, la cca 1 an de la finalizarea renovarilor, nu mai gasesti o banca fara mazgaleli (ca arta graffiti nu e…), o arcada sau un stalp de la intrarea in parc fara aceleasi elemente distructive. Si spun asta pentru ca nu e arta, nu e graffiti, din punctul meu de vedere nu e altceva decat  o sfidare fara sens si fara un mesaj concret…fie acesta si contestatar.

Ii invit pe prietenii ce isi imagineaza ca fac graffiti in parcul IOR sa consulte link-ul de mai sus ce duce spre un blog specializat in graffiti si poate citirea blogului ii va ajuta sa inteleaga sensul aceste arte moderne si sa isi canalizeze pornirile artistice, poate… catre zonele gri din oras.

Va prezint si imagini cu una din “capodoperele” 🙂 realizate in parc.

Graffiti in IOR

Graffiti in parcul IOR

Va invit la un simplu exercitiu…de libertate.

Priviti creatiile ETRO pentru barbati. Sincer, mi se par geniale. Incercati sa priviti colectia relaxati si fara prejudecati.

Daca moda nu este o forma de libertate absoluta, atunci ce

este?

http://www.etro.com/etro_catalogo_uomo_ai2010/index.html