ian.
29
POEZIA CU ZANE
Arhivat sub (Fără categorie) de DR.PANDA la data 29-01-2011
Tagged Under : cu puteri supranaturale și cu darul nemuririi, dan podaru, dedicatie poetica, din basme, fantastic, Ieri m-a privit in ochi o zana..., închipuit ca o femeie frumoasă și de obicei foarte bună, o poezie, poezia cu elf, poezia cu zane, poezia de sambata seara, poezia lui dan, poezia SI EU, s. f. 1. Personaj feminin, strofa, vers, VOLUMUL DE POEZII APROAPE DRAGOSTE, ZẤNĂ, zâne
SI EU
Ieri m-a privit in ochi o zana…
Si a starnit in mine o furtuna.
Si eu o priveam indecent…
Si ea ma privea insistent.
Si noi ne plimbam printre nori…
Si timpul curgea interior.


Foarte frumos! Sunt o romantica!!!!
Si tu, si el, si ea, si fiecare dintre noi priveste si este privit, dezbraca si poseda, domina si este dominat de… privirea ,,celuilalt”. In povestea ta, indecenta ta se conjuga cu insistenta ei si aceasta amalgamare de trairi intense, de o empatie tulburatoare, starneste ,,furtuna” in celalalt. Pana si la nivel formal, impactul si hazardul (fericit) al intalnirii celor doi e tradat discursiv: reiterarea conjunctiei copulative ,,si” legitimeaza si intensifica incidenta atractiei.
Eul se dezvaluie sub ochiul critic si suspicios al cititorului sub metafora unei lentile convergente (=lentilă convexă care adună într-un singur focar razele care o străbat), razbita de un ochi insistent, ademenitor. Masura precautiei merita a fi luata in calcul, caci…riscurile sunt mari – orbirea generata de privirea celuilalt sau… transgresarea dintr-un plan al realului si timpului de facto intr-unul al interioritatii, al fluiditatii.
Poetul e tributar unei inimi si a unei priviri zglobii, jucause, care nu accepta lentoarea si ,,nimicul” din spatele unei priviri terne, incapabile de a exprima ceva. De aceeaisi permite si se rasfata cu indecente, fie ele si cuminti, scurtcircuitate (poate) de alte trairi, de alte priviri…
Parafrazand Ecleziastul, ,,E timp de privit, e timp de…trait!”. Salve ,,privitorului”!
Mai, Dane, cum gasesti tu zane? Eu nici pitici nu mai intalnesc. Superba poezia. Si cealalta de joi. Stau si ma mir asa ca proasta de tot ce poti sa scrii, de tot ce vine din tine. Nu am cuvinte. Si daca nu construiau aia liceul Iulia Hasdeu cum te-as fi intalnit? Ce lipsa as fi avut in mine si in viata, fratele meu! Nu am intentia sa te laud, sa te flatez. Sunt doar fericita ca esti si ca ma indrept spre tine proaspat si viu ca intotdeauna.
Hmmm, orbitor intens. Acum ramane intrebarea: a gasit vreunul din cei doi raspuns la privirea celuilalt? Ati rosit?
Manu…ma cunosti destul de bine !!! Periculos chiar!!! :)))
Danutze esti nebun…nebun! Acum sunt sigur!!
BIS! pt poezie 🙂