9 Raspunsuri to “EVA, DOGUL MEU ARGENTINIAN, A PLECAT ASTAZI SPRE RAI…”
Radu M. on 29 iun. 2010 at 18:16 #
….imi pare foarte rau ca “nepoata-mea” sa stins am plans si nu imi este rusine sa o spun …..dar am tinut la ea ca la propriul meu caine ….mi-a oferit o multime de momente fericite de lungul vietii ei ….imi pare rau..!..!..!..!..
Emanuel on 29 iun. 2010 at 18:23 #
Wow, Dane, imi pare foarte rau. Imi imaginez cat de trist esti …
iuliana on 29 iun. 2010 at 19:24 #
imi pare foarte rau…era un sufletzel acolo
Cristina P on 29 iun. 2010 at 19:39 #
buna, imi pare rau , am trecut si eu acum cativa ani prin aceeasi experienta, e dureros, sunt prietenii care ne iubesc mereu neconditionat…ofera atat de mult si cer atat de putin…
Pe prima mea pisică, Gisele, am plâns-o mai mult decât pe orice om apropiat pe care l-am pierdut vreodată. Oamenii care nu au avut vreodată animale își permit să fie miștocari, fiindcă nu pot înțelege. Condoleanțe.
Adrian on 3 iul. 2010 at 13:00 #
IMI PARE TARE – TARE RAU Dane … Nu imi vine nici acum sa cred … O stiu pe Eva de cand era bebe-mic … Stiu ce fericit ai fost cand ai luat-o … cat de mult tineai la ea … in cat de multe locuri am fost cu ea … La mare (Eforie) … La Timisoara … La Tag Mures … in Bucuresti … Cred si o spun din tot sufletul ca si EVA te-a iubit mult-de-tot … era asa de fericita cand te vedea … cand iti auzea vocea … Fratele meu … imi plange sufletul alaturi de tine … Fii TARE.
Bogdan N on 14 iul. 2010 at 11:32 #
Dane, imi pare tare rau!
dogo_lover on 29 sept. 2010 at 22:22 #
Imi pare nespus de rau, o vad in poza si numai cand ma gandesc ca nu mai e…ma doare…
Pt ca am si eu un dogo argentino, are 3 ani si cateva luni. Mi-a schimbat viata in asa masura … cum nici un alt caine (de alta rasa) n-ar fi putut.
NU VREAU sa ma gandesc ca el totusi o sa moara in timpul vietii mele. Si cateva ore daca stau departe de el mi se face dor. Bucuria, bunatatea, entuziasmul si dulceatza lui sunt incredibile.
Sau mai rau, nu vreau sa ma gandesc ca as putea muri eu inaintea lui… ar ramane singur si ar muri de dorul meu. Stiu asta pt ca l-am lasat singur odata 5 zile si era sa moara pt ca refuza mancarea si apa a baut doar in primele 3 zile…
Nu stiu ce-as face fara el, daca n-ar mai fi nu… nu vreau sa stiu…
Imi pare nespus de rau ca Evita ta nu mai este…. ramane vie in inima ta toata iubirea tot entuziasmul si toata bucuria imensa pe care ti-a dat-o ea toata viatza ei. Si, bineinteles, ramane iubirea pt rasa asta incredibila…
O sa va intalniti odata si-odata din nou poate… acum o scarpina ingerasii pe burtica undeva in rai. 🙂
….imi pare foarte rau ca “nepoata-mea” sa stins am plans si nu imi este rusine sa o spun …..dar am tinut la ea ca la propriul meu caine ….mi-a oferit o multime de momente fericite de lungul vietii ei ….imi pare rau..!..!..!..!..
Wow, Dane, imi pare foarte rau. Imi imaginez cat de trist esti …
imi pare foarte rau…era un sufletzel acolo
buna, imi pare rau , am trecut si eu acum cativa ani prin aceeasi experienta, e dureros, sunt prietenii care ne iubesc mereu neconditionat…ofera atat de mult si cer atat de putin…
Imi pare rau Profesore , va tin pumnii…
Pe prima mea pisică, Gisele, am plâns-o mai mult decât pe orice om apropiat pe care l-am pierdut vreodată. Oamenii care nu au avut vreodată animale își permit să fie miștocari, fiindcă nu pot înțelege. Condoleanțe.
IMI PARE TARE – TARE RAU Dane … Nu imi vine nici acum sa cred … O stiu pe Eva de cand era bebe-mic … Stiu ce fericit ai fost cand ai luat-o … cat de mult tineai la ea … in cat de multe locuri am fost cu ea … La mare (Eforie) … La Timisoara … La Tag Mures … in Bucuresti … Cred si o spun din tot sufletul ca si EVA te-a iubit mult-de-tot … era asa de fericita cand te vedea … cand iti auzea vocea … Fratele meu … imi plange sufletul alaturi de tine … Fii TARE.
Dane, imi pare tare rau!
Imi pare nespus de rau, o vad in poza si numai cand ma gandesc ca nu mai e…ma doare…
Pt ca am si eu un dogo argentino, are 3 ani si cateva luni. Mi-a schimbat viata in asa masura … cum nici un alt caine (de alta rasa) n-ar fi putut.
NU VREAU sa ma gandesc ca el totusi o sa moara in timpul vietii mele. Si cateva ore daca stau departe de el mi se face dor. Bucuria, bunatatea, entuziasmul si dulceatza lui sunt incredibile.
Sau mai rau, nu vreau sa ma gandesc ca as putea muri eu inaintea lui… ar ramane singur si ar muri de dorul meu. Stiu asta pt ca l-am lasat singur odata 5 zile si era sa moara pt ca refuza mancarea si apa a baut doar in primele 3 zile…
Nu stiu ce-as face fara el, daca n-ar mai fi nu… nu vreau sa stiu…
Imi pare nespus de rau ca Evita ta nu mai este…. ramane vie in inima ta toata iubirea tot entuziasmul si toata bucuria imensa pe care ti-a dat-o ea toata viatza ei. Si, bineinteles, ramane iubirea pt rasa asta incredibila…
O sa va intalniti odata si-odata din nou poate… acum o scarpina ingerasii pe burtica undeva in rai. 🙂