Greu doresc să-ţi spun ceva
Un cuvânt cât de uşor
Dar mi-e aproape imposibil
Să m-aplec când trec în zbor.
Lin plutesc ca îngerimea
Peste un loc ales din vreme
Trepidează interioru-mi
De dă-n clocot viitorul.
Digresiunea mea, adesea…
Depărtează chiar trecutul
De aceea întotdeauna
Derapează începutul.
Ameţit de lumi interne
Şi de lumi inexistente
Prelungesc o umbră… adesea
Ce de mult n-o mai pot ţese.
|
